A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba
A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme
A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă)
A arunca lumină (într-o problemă) = a lămuri (o problemă)
A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres într-o acțiune, a nu înainta într-o problemă
A da din cap = a clătina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.)
A face (pe cineva) zlamac = a zdrobi (pe cineva)
A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorința cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acțiune
A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite
A pune (pe cineva) la zid = a) a împușca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba
A pune (toate) în aceeași oală = a amesteca lucruri, probleme diferite, producând confuzii, încurcături
A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit
A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme)
A pune aprobarea = a aproba
A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva
A ridica o problemă (sau o chestiune) = a aduce, a pune în discuție o problemă
A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante
A se amesteca (sau a umbla, a-și băga nasul) unde nu-i fierbe oala = a interveni acolo unde nu are ce căuta, în probleme care nu-l privesc
A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă
A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăși cu cineva (în vederea unor acțiuni reprobabile)
A se spăla pe mâini = a refuza să-și ia răspunderea unei probleme (dificile) sau a unei fapte (reprobabile)
A se uita ca mâța în calendar = a nu pricepe nimic, a fi cu totul străin de o problemă, de un subiect
A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea
A strâmba din nas = a-și arăta nemulțumirea, dezaprobarea sau disprețul printr-o mișcare caracteristică a feței
A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute
A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o acțiune reprobabilă); a unelti
A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească
A înțelege pe cineva = a) a pricepe ce spune cineva; b) a pricepe (și a aproba) cauzele comportării cuiva
A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac
A ține hangul = a) a acompania o melodie; b) a însoți, a întovărăși; c) a ține partea cuiva, aprobând tot ce face și ce spune; a face pe placul cuiva, a cânta cuiva în strună
A țintui (pe cineva) la stâlp (sau la stâlpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a înfiera
A țintui la stâlpul infamiei = a supune oprobriului public, a înfiera
A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut
A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge) capul = a se gândi intens (spre a soluționa o problemă)
A-și băga (sau a-și vârî) nasul în ceva (sau undeva, în toate, unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca într-o afacere, într-o problemă (care nu-l privește)
A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă
A-și face scrupule = a se frământa, a-și pune probleme de conștiință în fața unei dificultăți, a unei alternative
A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul
Cine a venit? Cine (mai) știe? = nu știu, nu cunosc problema
Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva
Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva)
Multe (și de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate
Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme
Pe semne = după cât se pare, după cât se vede; probabil
Pe încercate = cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe
Reversul medaliei = aspectul complementar, opus (adesea neplăcut) al unui lucru, al unei probleme, al unei situații
Slabă nădejde! = puțin probabil, puține șanse de reușită
Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărțire; b) s-a sfârșit, nu mai e nimic de făcut; puțin îmi pasă! atâta pagubă! 2) Tărie, robustețe
ROB, ROÁBĂ,robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație. – Din sl. robŭ. (Sursa: DEX '98 )
ROB s. 1. v. sclav. 2. captiv. (~ la turci.) (Sursa: Sinonime )
ROB s. v. condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș. (Sursa: Sinonime )
rob (róbi), s. m. – 1. Captiv, prizonier de război. – 2. Sclav. – 3. (Bihor) Hoț. – Mr. rob. Sl. rabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 315), cf. sb., cr., ceh., pol., alb., mag. rab. – Der. roabă, s. f. (sclavă; tărăboanță), la care sensul al doilea este tot sl., cf. sb. raba „căruță” (după Lacea, Dacor., III, 745, din săs. Rabber); robaci, adj. (Mold., asiduu, harnic); robi, vb. (a captiva, a face sclav; a se duce; a trăi ca sclav), cf. sl. rabiti; robie, s. f. (sclavie, captivitate), cf. sb., cr. robia; robcă, s. f. (înv., sclavă); robime, s. f. (înv., sclavi); roboti, vb. (Mold., a munic, a trudi), din sl. rabotiti „a face robi”, cf. rus. rabotatĭ „a munci”; robotă (var. robot), s. f. (Trans., clacă; muncă), din sl. rabota „captivitate”, cf. ceh., pol., rus. rabota, bg. rabot; roboteală, s. f. (muncă, activitate); robotaș, s. m. (Trans., clăcaș), din sb. rabotaš, mag. rabotos; robșag, s. n. (Maram., sclavie), din mag. rabsag; desrobi, vb. (a elibera, a da libertate); desrobitor, adj. (liberator); robot, s. m. (robot, automat), din ceh. robota prin intermediul fr. robot. (Sursa: DER )
rob s. m., pl. robi (Sursa: Ortografic )
ROB (roábă (robi, roábe)m. și f. 1) (în orânduirea sclavagistă) Persoană aflată în dependență totală de un stăpân; sclav; serv; șerb. ◊ Calea (sauDrumul)-~ilor constelație constituită dintr-o îngrămădire de stele în formă de brâu luminos; Calea Lactee. 2) ist. Prizonier de război folosit la munci grele; captiv. ~ la turci. 3) fig. Persoană care muncește din greu. 4) fig. Persoană foarte supusă, care ascultă și execută orbește ordinele cuiva; sclav. ◊ ~ul lui Dumnezeu se spune, în limbajul bisericesc, oricărui credincios. 5) fig. Persoană obsedată permanent (de o preocupare); sclav. ~ al pasiunii. /<sl. robu (Sursa: NODEX )
CALEA-RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui. (Sursa: Sinonime )
DRUMUL RÓBILOR s. v. calea lactee, calea-laptelui. (Sursa: Sinonime )
Cálea-Róbilor s. pr. f. (Sursa: Ortografic )
ROB ROY (Robert Mac Gregor Cambell, zis ~) (1671-1734), brigand scoțian. Celebru prin curajul său și prin viața aventuroasă. Arestat în 1722; grațiat în 1727. Eroul celebrului roman al lui W. Scott. (Sursa: DE )
