RIVÁL, -Ă,rivali, -e s. m. și f. Persoană care aspiră, în concurență directă cu alta, la aceeași situație, la același succes; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Persoană care aspiră împreună cu alta la dragostea aceleiași persoane de s*x opus. ♦ Persoană care are merite egale cu altă persoană sau este la fel de talentată; egal. ◊ Loc. adj., adv. Fără rival = cu care nu se poate măsura nimeni; fără pereche, fără asemănare, inegalabil. – Din fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival. (Sursa: DEX '98 )
RIVÁL, -Ăs.m. și f. Cel care năzuiește, aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ Fără rival = fără seamăn, fără pereche; inegalabil. [< fr. rival, it. rivale, lat. rivalis]. (Sursa: DN )
RIVÁL, -Ăadj., s. m. f. (cel) care aspiră la aceleași funcții, avantaje, situații cu altul; concurent, potrivnic, adversar. ♦ fără ~ = fără seamăn; inegalabil. (< fr. rival, lat. rivalis, germ. Rival) (Sursa: MDN )
RIVÁL s. 1. v. adversar. 2. v. concurent. (Sursa: Sinonime )
rivál s. m., pl. riváli (Sursa: Ortografic )
RIVÁL ~im. Persoană care aspiră, în concurență cu alta, în atingerea aceluiași scop; adversar; concurent. ◊ Fără ~ fără pereche; inegalabil. /<fr. rival, lat. rivalis, ~e, germ. Rival (Sursa: NODEX )
