REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REȘEDÍNȚĂ s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REȘEDINȚĂ s. f. sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; localitate, clădire unde se află acest sediu; rezidență. ◊ locul în care locuiește temporar cineva. (după fr. résidence) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REȘEDÍNȚĂ s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidență, (înv.) sălaș, ședere, șezământ, (rusism înv.) stoliță. (~ guvernului.) 2. v. capitală. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

reședínță s. f. ședință (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

REȘEDÍNȚĂ ~e f. 1) Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; rezidență. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidență. /<fr. résidence (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard