Dex rezulta, rezulta, definiţie rezulta, dex.ro Mobile

A da chix = a nu izbuti (în atingerea rezultatului propus)
A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație
A-și face efectul = a da un anumit rezultat, a avea consecința scontată
A-și răci gura degeaba (sau în zadar, de pomană, de-a surda) = a vorbi fără folos, a insista zadarnic, fără rezultat
Cu mâna goală = fără a aduce nimic; fără a lua nimic; fără a-și fi atins scopul, fără nici un rezultat
Cu succes = cu rezultate bune, foarte bine
Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter. (Sursa: DEX '98 )

REZULTÁ vb. I. intr. A apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.) A ieși, a rămâne (la o operație). [P.i. 3 rezúltă. / < fr. résulter]. (Sursa: DN )

REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter) (Sursa: MDN )

REZULTÁ vb. 1. v. decurge. 2. a deriva, a proveni, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 3. a însemna, a reieși, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că ...) 4. v. subînțelege. 5. a proveni, (înv., în Transilv.) a atârna. (Prostia lui ~ de acolo că...) (Sursa: Sinonime )

rezulta verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rezulta	rezultare	rezultat	rezultând	singular	plural
		(a) rezulta	rezultare	rezultat	rezultând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	rezultă	(să) rezulte	rezulta	rezultă	rezultase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	rezultă	(să) rezulte	rezultau	rezultară	rezultaseră