REZÓN, rezoane, s. n. (Înv.) 1. Îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei. 2. Rațiune, judecată dreaptă. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ai dreptate! just! da! desigur! – Din fr. raison. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REZÓN s. v. argument, cauză, considerent, dreptate, îndreptățire, judecată, juste-țe, justificare, minte, mobil, motiv, motivare, motivație, pricină, prilej, ra-ționament, rațiune, temei, temeinicie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

rezón s. n., pl. rezoáne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

REZÓN ~oáne n. Temei justificativ (al unei acțiuni sau atitudini); bază rațională. A avea ~. ◊ A pune pe cineva la ~ a pune pe cineva la respect. /<fr. raison (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard