A arunca (ceva) în cumpănă = a aduce (ceva) ca argument decisiv în rezolvarea unei probleme
A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva)
A pune pe cineva pe drumuri = a face pe cineva să meargă mai mult decât ar fi necesar pentru rezolvarea unei probleme
A scoate castanele (sau cărbunii) din foc cu mâna altuia = a se folosi de cineva pentru rezolvarea unei probleme dificile, a unei acțiuni periculoase ori riscante
A se închina la sfinți sau a se ruga de toți sfinții = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, a fi nevoit să solicite rezolvarea unui lucru în mai multe locuri și cu stăruințe
A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situații căreia nu i se poate găsi o soluție
REZOLVÁRE,rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva. (Sursa: DEX '98 )
REZOLVÁREs.f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei; soluționare. [< rezolva]. (Sursa: DN )
REZOLVÁRE s. 1. v. clarificare. 2.(MAT.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluție. (Aveți ~a problemei la pagina ...)3. v. soluționare. 4. v. tran-șare. (Sursa: Sinonime )
rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări (Sursa: Ortografic )
REZOLVÁ,rezólv, vb. I. Tranz. l. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren. (Sursa: DEX '98 )
A REZOLVÁ rezólvtranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a soluționa. ~ o enigmă. ~ un litigiu. /<lat. rezolvere, germ. resolvieren (Sursa: NODEX )
REZOLVÁvb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i. rezólv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere]. (Sursa: DN )
REZOLVÁvb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren) (Sursa: MDN )
REZOLVÁ vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluționa. (A ~ enigma.)2. a clarifica, a soluționa. (A ~ un litigiu.)3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Și-a ~ niște treburi.)4. a tranșa. (A ~ în favoarea sa disputa.) (Sursa: Sinonime )
REZOLVÁ vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili. (Sursa: Sinonime )
rezolvá vb., ind. prez. 1 rezólv, 3 sg. și pl. rezólvă (Sursa: Ortografic )
