REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REZISTÓR s. v. rezistență. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

rezistór s. n., pl. rezistoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

REZISTÓR ~oáre n. Element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în elec-trotehnică; rezistență. /<fr. résisteu, engl. resistor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard