Dex.Ro Mobile
Vezi 10 expresii

REZISTÉNT,-Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente. (Sursa: DEX '98 )

REZISTÉNT, -Ă adj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente]. (Sursa: DN )

REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente) (Sursa: MDN )

REZISTÉNT adj. 1. v. tare. 2. v. solid. 3. v. durabil. 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 5. durabil, trainic, viabil. (O operă ~.) 6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.) 7. v. indestruc-tibil. (Sursa: Sinonime )

Rezistent ≠ nerezistent, șubred, irezistent (Sursa: Antonime )

rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. sg. rezisténtă, pl. rezisténte (Sursa: Ortografic )

REZISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acțiuni externe. 2) (despre ființe) Care suportă (ușor) vicisitudinile vieții; în stare să treacă peste orice dificultăți. /<fr. résistant, it. resistente (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
rezistent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rezistent rezistentul rezistentă rezistenta
plural rezistenți rezistenții rezistente rezistentele
genitiv-dativ singular rezistent rezistentului rezistente rezistentei
plural rezistenți rezistenților rezistente rezistentelor
vocativ singular
plural