(A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine
(A fi) tare (sau sănătos) ca piatra (sau de piatră) = (a fi) foarte sănătos și rezistent
(A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent
A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor
A avea nouă suflete ca pisica = a fi rezistent, a avea o mare vitalitate
A avea nouă vieți (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz
Cât (sau ce) îi poate (cuiva) capul (sau pielea, cojocul, etc.) = cât (sau ce) este în stare să facă cineva, ce posibilități, câtă rezistență are cineva
Tare de înger = care nu se lasă ușor intimidat sau înduioșat; curajos, rezistent
ca șodolanul = solid, rezistent
face (sau a crea) dificultăți = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistență, a se împotrivi (într-o problemă)
REZISTÉNT,-Ă,rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente. (Sursa: DEX '98 )
REZISTÉNT, -Ăadj. Care rezistă; tare, trainic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă ușor (o oboseală, o boală). ♦ (Despre microbi) Care s-a obișnuit cu un antibiotic. // s.m. și f. Patriot membru al Rezistenței, în cel de-al doilea război mondial. [Cf. fr. résistant, it. resistente]. (Sursa: DN )
REZISTÉNT, -Ă I. adj. care rezistă; durabil, trainic. ◊ care nu se lasă doborât, care suportă ușor (oboseala, boala). ◊ (despre microbi) care s-a obișnuit cu un antibiotic. II. s. m. f. patriot, membru al Rezistenței. (< fr. résistant, it. resistente) (Sursa: MDN )
REZISTÉNT adj. 1. v. tare. 2. v. solid. 3. v. durabil. 4. puternic, tare, (pop.) pilos. (Om ~.)5. durabil, trainic, viabil. (O operă ~.)6. durabil, persistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)7. v. indestruc-tibil. (Sursa: Sinonime )
rezistént adj. m., pl. rezisténți; f. sg. rezisténtă, pl. rezisténte (Sursa: Ortografic )
REZISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lucruri) Care rezistă; nesupus la acțiuni externe. 2) (despre ființe) Care suportă (ușor) vicisitudinile vieții; în stare să treacă peste orice dificultăți. /<fr. résistant, it. resistente (Sursa: NODEX )
