REZISTÁ,rezist, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere. (Sursa: DEX '98 )
REZISTÁvb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ♦ (Fig.) A se împotrivi, a nu ceda, a nu se lăsa învins. ♦ (Despre idei, afirmații etc.) A se menține, a se susține prin temeinicie. [P.i. rezíst. / < fr. résister, it., lat. resistere – a se ține tare]. (Sursa: DN )
REZISTÁvb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda. ◊ (despre idei, afirmații etc.) a se menține, a se susține prin temeinicie. (< fr. résister, lat. resistere) (Sursa: MDN )
REZISTÁ vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (Au ~ până la ultimul om.)2. a se ține. (A ~ bine până la sfârșitul cursei.)3. a dura, a se păstra, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.)4. a (o) duce, a ține. (O haină care ~ la tăvăleală.) (Sursa: Sinonime )
rezistá vb., ind. prez. 1 sg. rezíst, 3 sg. și pl. rezístă (Sursa: Ortografic )
A REZISTÁ rezístintranz. 1) (despre persoane) A manifesta tărie; a nu se lăsa învins. ~ în luptă. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub acțiunea factorilor externi. /<fr. résister, lat. resistere (Sursa: NODEX )
