REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REZILIÉNȚĂ s.f. (Tehn.) Rezistență la șoc a unui metal sau aliaj. [Pron. -li-en-. / < fr. résilience]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REZILIÉNT, -Ă adj. 1. (despre metale, aliaje) rezistent la șoc. 2. (despre fructe) care se deschide brusc. (< fr. résilient) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REZILIÉNȚĂ s. f. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri. (< fr. résilience) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

reziliént s. m., adj. m., pl. reziliénți; f. sg. reziliéntă, pl. reziliénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

reziliénță s. f. (sil. -li-en-), g.-d. art. reziliénței (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard