REZILIÉNT, -Ă adj. 1. (despre metale, aliaje) rezistent la șoc. 2. (despre fructe) care se deschide brusc. (< fr. résilient) (Sursa: MDN )
reziliént s. m., adj. m., pl. reziliénți; f. sg. reziliéntă, pl. reziliénte (Sursa: Ortografic )
| rezilient adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | rezilient | rezilientul | rezilientă | rezilienta |
| plural | rezilienți | rezilienții | reziliente | rezilientele |
| genitiv-dativ | singular | rezilient | rezilientului | reziliente | rezilientei |
| plural | rezilienți | rezilienților | reziliente | rezilientelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
