REZILIÁ, reziliez, vb. I. Tranz. A desface, a anula un contract, o convenție. [Pr.: -li-a] – Din fr. résilier. (Sursa: DEX '98 )
REZILIÁ vb. I. tr. A desface un contract, o convenție. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, 5 -iați, ger. -iind, part. -iat. / < fr. résilier]. (Sursa: DN )
REZILIÁ vb. tr. a desface, a anula un contract, o convenție. (< fr. résilier) (Sursa: MDN )
REZILIÁ vb. (JUR.) a anula, a desface. (A ~ un contract.) (Sursa: Sinonime )
reziliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. reziliéz, 3 sg. și pl. reziliáză, 1 pl. reziliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. reziliéze; ger. reziliínd (sil. -li-ind) (Sursa: Ortografic )
A REZILIÁ ~éz tranz. rar (contracte, convenții etc.) A face să-și piardă valoarea; a anula; a desface. [Sil. -li-a] /<fr. résilier (Sursa: NODEX )
| rezilia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) rezilia | reziliere | reziliat | reziliind | singular | plural |
| reziliază | reziliați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | reziliez | (să) reziliez | reziliam | reziliai | reziliasem |
| a II-a (tu) | reziliezi | (să) reziliezi | reziliai | reziliași | reziliaseși |
| a III-a (el, ea) | reziliază | (să) rezilieze | rezilia | rezilie | reziliase |
| plural | I (noi) | reziliem | (să) reziliem | reziliam | reziliarăm | reziliaserăm, reziliasem* |
| a II-a (voi) | reziliați | (să) reziliați | reziliați | reziliarăți | reziliaserăți, reziliaseți* |
| a III-a (ei, ele) | reziliază | (să) rezilieze | reziliau | reziliară | reziliaseră |
* Formă nerecomandată
