REZIDÉNȚĂ, rezidențe, s. f. Reședință, sediu, domiciliu. – Din it. residenza, fr. résidence, germ. Residenz. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REZIDÉNȚĂ s.f. (Jur.) 1. Reședință. 2. Dreptul și starea unei persoane care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident. [Cf. engl. residence, fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REZIDÉNȚĂ s. f. 1. reședință. 2. drept și stare a cuiva care se stabilește într-o țară străină în calitate de rezident (I, 2). (< fr. résidence, germ. Rezidenz) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REZIDÉNȚĂ s. v. reședință, sediu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

rezidénță s. f., g.-d. art. rezidénței; pl. rezidénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

REZIDÉNȚĂ ~e f. 1) Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; reședință. 2) Clădire sau localitate în care se află acest sediu; reședință. /<fr. résidence, germ. Residenz, lat. residentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard