Dex rezida, rezida, definiţie rezida, dex.ro Mobile

REZIDÁ, pers. 3 rezídă, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din fr. résider, lat. residere. (Sursa: DEX '98 )

REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3 rezídă. / < fr. résider, cf. lat. residere]. (Sursa: DN )

REZIDÁ vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr. résider, lat. residere) (Sursa: MDN )

REZIDÁ vb. 1. v. consta. 2. a se afla, a consta, a exista. (Tot secretul ~ în aceea că ...) (Sursa: Sinonime )

A REZIDÁ pers. 3 rezídă intranz. 1) A avea drept principiu de bază al existenței; a consta. 2) A se manifesta ca esență; a consta; a consista. Dificultatea rezidă în lipsa de timp. /<fr. résider, lat. residere (Sursa: NODEX )

rezida verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) rezida	rezidare	rezidat	rezidând	singular	plural
		(a) rezida	rezidare	rezidat	rezidând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	rezidă	(să) rezide	rezida	rezidă	rezidase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	rezidă	(să) rezide	rezidau	rezidară	rezidaseră