REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer. (Sursa: DEX '98 )
REZECÁ vb. I. tr. A face o rezecție; a rezecționa. [P.i. rezéc. / < fr. réséquer]. (Sursa: DN )
REZECÁ vb. tr. a face o rezecție. (< fr. réséquer) (Sursa: MDN )
rezecá vb., ind. prez. 1 sg. rezéc, 3 sg. și pl. rezécă (Sursa: Ortografic )
| rezeca verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) rezeca | rezecare | rezecat | rezecând | singular | plural |
| rezecă | rezecați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | rezec | (să) rezec | rezecam | rezecai | rezecasem |
| a II-a (tu) | rezeci | (să) rezeci | rezecai | rezecași | rezecaseși |
| a III-a (el, ea) | rezecă | (să) rezece | rezeca | rezecă | rezecase |
| plural | I (noi) | rezecăm | (să) rezecăm | rezecam | rezecarăm | rezecaserăm, rezecasem* |
| a II-a (voi) | rezecați | (să) rezecați | rezecați | rezecarăți | rezecaserăți, rezecaseți* |
| a III-a (ei, ele) | rezecă | (să) rezece | rezecau | rezecară | rezecaseră |
* Formă nerecomandată
