REVOPSÍRE s. f. Acțiunea de a revopsi și rezultatul ei. – V. revopsi. (Sursa: DEX '98 )
revopsíre s. f. vopsire (Sursa: Ortografic )
REVOPSÍ, revopsesc, vb. IV. Tranz. A vopsi din nou (în altă culoare). – Re1- + vopsi. (Sursa: DEX '98 )
revopsí vb. vopsi (Sursa: Ortografic )
| revopsi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) revopsi | revopsire | revopsit | revopsind | singular | plural |
| revopsește | revopsiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | revopsesc | (să) revopsesc | revopseam | revopsii | revopsisem |
| a II-a (tu) | revopsești | (să) revopsești | revopseai | revopsiși | revopsiseși |
| a III-a (el, ea) | revopsește | (să) revopsească | revopsea | revopsi | revopsise |
| plural | I (noi) | revopsim | (să) revopsim | revopseam | revopsirăm | revopsiserăm, revopsisem* |
| a II-a (voi) | revopsiți | (să) revopsiți | revopseați | revopsirăți | revopsiserăți, revopsiseți* |
| a III-a (ei, ele) | revopsesc | (să) revopsească | revopseau | revopsiră | revopsiseră |
* Formă nerecomandată
| revopsire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | revopsire | revopsirea |
| plural | revopsiri | revopsirile |
| genitiv-dativ | singular | revopsiri | revopsirii |
| plural | revopsiri | revopsirilor |
| vocativ | singular | revopsire, revopsireo |
| plural | revopsirilor |
