REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REVOLUȚIONÁR, -Ă adj. 1. Care ține de revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (Fig.) Care preface radical un anumit domeniu; transformator, înnoitor. // s.m. și f. Partizan, susținător al revoluției; participant la revoluție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. révolutionnaire]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REVOLUȚIONÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la revoluție; care aderă la revoluție sau propagă revoluția. 2. (fig.) care preface radical un anumit domeniu; înnoitor. II. s. m. f. adept al revoluției. (< fr. révolutionnaire) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REVOLUȚIONÁR s. (înv.) căuzaș. (~ de la 1848.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Revoluționar ≠ contrarevoluționar (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

revoluționár adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. revoluționári; f. sg. revoluționáră, pl. revoluționáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

REVOLUȚIONÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de revoluție; propriu revoluției. Situație ~ă. 2) Care este orientat spre înfăptuirea unei revoluții. Mișcare ~ă. 3) Care este stabilit de revoluție; menit să consolideze biruința revo-luției. Grup ~. 4) fig. Care revoluționează un domeniu de activitate. Transformări ~e în producție. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

REVOLUȚIONÁR2 ~i m. 1) Adept al unei revoluții. 2) Persoană care participă la o revoluție. 3) Persoană care a inițiat o trans- formare radicală într-un domeniu de acti-vitate. [Sil. -ți-o-] /<fr. révolutionnaire (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard