REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din fr. révolutif. (Sursa: DEX '98 )
REVOLUTÍV, -Ă adj. Referitor la mișcarea unui astru. [< fr. révolutif]. (Sursa: DN )
REVOLUTÍV, -Ă adj. referitor la revoluție (II, 1). (< fr. révolutif) (Sursa: MDN )
revolutív adj. m., pl. revolutívi; f. sg. revolutívă, pl. revolutíve (Sursa: Ortografic )
REVOLUTÍV ~ă (~i, ~e) astr. Care este caracteristic pentru revoluția unui astru. /<fr. révolutif (Sursa: NODEX )
| revolutiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | revolutiv | revolutivul | revolutivă | revolutiva |
| plural | revolutivi | revolutivii | revolutive | revolutivele |
| genitiv-dativ | singular | revolutiv | revolutivului | revolutive | revolutivei |
| plural | revolutivi | revolutivilor | revolutive | revolutivelor |
| vocativ | singular | revolutivule | revolutivo |
| plural | revolutivilor | revolutivelor |
