REVÓLTĂ,revolte, s. f. 1. Sentiment de mânie provocat de o nedreptate sau de o acțiune nedemnă; indignare. 2. Răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire, rebeliune. – Din fr. révolte. (Sursa: DEX '98 )
REVÓLTĂ s. 1. v. răscoală. 2. v. indignare. (Sursa: Sinonime )
revóltă (revólte), s. f. – Rebeliune, răscoală. Fr. révolte. – Der. revolta, vb., din fr. révolter; revoltant, adj., s. m., din fr. révoltant; revoltător, adj. (care provoacă indignare). (Sursa: DER )
revóltă s. f., g.-d. art. revóltei; pl. revólte (Sursa: Ortografic )
REVOLTÁ,revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter. (Sursa: DEX '98 )
A SE REVOLTÁ mă revóltintranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter (Sursa: NODEX )
REVÓLTĂ ~ef. 1) Sentiment de mândrie, provocat de o nedreptate; indignare. 2) Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; acțiune rebelă; răzvrătire; rebeliune; răscoală. /<fr. révolte (Sursa: NODEX )
REVOLTÁvb. I.1.refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2.refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare]. (Sursa: DN )
REVOLTÁvb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter) (Sursa: MDN )
REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna. (Sursa: Sinonime )
revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte (Sursa: Ortografic )
