REVOLTÁT, -Ă, revoltați, -te, adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. – V. revolta. Cf. fr. révolté. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REVOLTÁT, -Ă adj. 1. Indignat. 2. Răsculat, răzvrătit. [< revolta]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REVOLTÁT adj., s. 1. adj., s. v. răsculat. 2. adj. v. indignat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

REVOLTÁ, revólt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE REVOLTÁ mă revólt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

REVOLTÁ vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revólt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REVOLTÁ vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REVOLTÁ vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

revoltá vb., ind. prez. 1 sg. revólt, 3 sg. și pl. revóltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revólte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard