REVOCÁ,revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare. (Sursa: DEX '98 )
REVOCÁvb. I. tr.1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare]. (Sursa: DN )
REVOCÁvb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare) (Sursa: MDN )
REVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.) (Sursa: Sinonime )
revocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. și pl. revócă (Sursa: Ortografic )
A REVOCÁ revóctranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (miniștri sau titulari) A înlătura din funcție; a destitui. ~ un amba-sador. ~ un funcționar. /<fr. révoquer, lat. revocare (Sursa: NODEX )