Dex.Ro Mobile
REVOCÁ, revóc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare. (Sursa: DEX '98 )

REVOCÁ vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernământ. [P.i. revóc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare]. (Sursa: DN )

REVOCÁ vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare) (Sursa: MDN )

REVOCÁ vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.) (Sursa: Sinonime )

revocá vb., ind. prez. 1 sg. revóc, 3 sg. și pl. revócă (Sursa: Ortografic )

A REVOCÁ revóc tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (miniștri sau titulari) A înlătura din funcție; a destitui. ~ un amba-sador. ~ un funcționar. /<fr. révoquer, lat. revocare (Sursa: NODEX )

A revoca ≠ a desemna, a numi (Sursa: Antonime )

Declinări/Conjugări
revoca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) revoca revocare revocat revocând singular plural
revo revocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) revoc (să) revoc revocam revocai revocasem
a II-a (tu) revoci (să) revoci revocai revocași revocaseși
a III-a (el, ea) revo (să) revoce revoca revocă revocase
plural I (noi) revocăm (să) revocăm revocam revocarăm revocaserăm, revocasem*
a II-a (voi) revocați (să) revocați revocați revocarăți revocaserăți, revocaseți*
a III-a (ei, ele) revo (să) revoce revocau revoca revocaseră
* Formă nerecomandată