REVIGORÁRE,revigorări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora; înviorare. – V. revigora. (Sursa: DEX '98 )
REVIGORÁREs.f. (Franțuzism) Acțiunea de a revigora și rezultatul ei. [< revigora]. (Sursa: DN )
REVIGORÁRE s. înviorare, redresare, refacere, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) (Sursa: Sinonime )
revigoráre s. f., pl. revigorări (Sursa: Ortografic )
REVIGORÁ,revigorez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din fr. revigorer. (Sursa: DEX '98 )
A REVIGORÁ ~éztranz. A trezi din amorțeală; a face să devină (mai) vioi; a înviora. /<fr. revigorer (Sursa: NODEX )
REVIGORÁvb. I. tr. (Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer]. (Sursa: DN )
REVIGORÁvb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer) (Sursa: MDN )
REVIGORÁ vb. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ puțin după răul avut.) (Sursa: Sinonime )
revigorá vb., ind. prez. 1 sg. revigoréz, 3 sg. și pl. revigoreáză (Sursa: Ortografic )
