REVENÍRE,reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni2 și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni. (Sursa: DEX '98 )
REVENÍREs.f.1. Acțiunea de a reveni și rezultatul ei; întoarcere. 2. Operație de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea. [< reveni]. (Sursa: DN )
REVENÍREs. f. 1. acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. operația de încălzire la temperaturi înalte și de răcire lentă a oțelului călit pentru a i se mări tenacitatea (2). (< reveni) (Sursa: MDN )
REVENÍRE s. 1. v. reîntoarcere. 2. v. întoarcere. 3. reapariție. (~ unui actor pe scenă.)4. dezme-ticire, reculegere, regăsire, trezire. (~ cuiva din uluială.) (Sursa: Sinonime )
reveníre s. f. venire (Sursa: Ortografic )
REVENÍ2,revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir. (Sursa: DEX '98 )
REVENÍ1, pers 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. (Sursa: DEX '98 )
A REVENÍ revínintranz. 1) A veni din nou; a se întoarce. 2) A-și recăpăta starea normală; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul își revenea treptat. ◊ ~ la viață a) a scăpa de o boală grea; b) a renaște. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparține în mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cădea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora în bani; a costa. /re- + a veni (Sursa: NODEX )
A SE REVENÍpers. 3 se ~éșteintranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-și mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn (Sursa: NODEX )
REVENÍvb. IV. intr.1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín și revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir]. (Sursa: DN )
REVENÍvb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ◊ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeași stare, a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir) (Sursa: MDN )
REVENÍ vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.)3. a recădea. (A ~ în poziția inițială.)4. v. întoarce. 5.(FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.)6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Și-a ~ destul de repede și a acționat normal.)9. (livr.) a incumba. (Îți ~ o datorie de onoare.)10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. și reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.)11. v. costa. (Sursa: Sinonime )
REVENÍ vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi. (Sursa: Sinonime )
A-și reveni ≠ a se vlăgui, a se veștezi (Sursa: Antonime )
revení (-nésc, revenít), vb. – 1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului și ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. și sb. ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s. f. (umezeală, briză, răcoare). (Sursa: DER )
revení (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revín, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. revínă (Sursa: Ortografic )
revení (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenéște, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. reveneáscă (Sursa: Ortografic )
REVENÍRE (< reveni) s. f. 1. Acțiunea de a reveni; întoarcere. 2. (METAL.) Tratament termic care se aplică unei piese metalice călite, constând în obținerea unei întoarceri parțiale la starea de echilibru fizico-chimic corespunzătoare temperaturii ambiante, pentru mărirea ductibilității și tenacității și pentru reducerea tensiunilor interne; se realizează prin încălzirea materialului la o temperatură inferioară aceleia de transformare, urmată de o răcire dirijată (în general înceată). 3. Variația în timp a deformației unui corp după suprimarea sarcinilor aplicate inițial. (Sursa: DE )
