(Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare
A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal
A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea
A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune
A(-și) ridica capul = a) a se arăta dârz, plin de curaj; a se răzvrăti; b) a-și reveni dintr-o situație proastă; a se redresa
A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le
A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3) A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...
A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin)
A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine
REVENÍ2,revín, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se întoarce. ♦ A apărea iar; a se manifesta din nou. 2. A se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc. ◊ Expr. A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea. A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir. (Sursa: DEX '98 )
REVENÍ1, pers 3 revenește, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. și refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. Refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. (Sursa: DEX '98 )
REVENÍvb. IV. intr.1. A veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cădea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revín și revíu, conj. -vină. / cf. fr. revenir]. (Sursa: DN )
REVENÍvb. intr. 1. a veni înapoi, a se întoarce. ◊ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeași stare, a-și recăpăta echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir) (Sursa: MDN )
REVENÍ vb. 1. v. reîntoarce. 2. a reapărea, (rar) a se reivi. (Actorul a ~ la rampă.)3. a recădea. (A ~ în poziția inițială.)4. v. întoarce. 5.(FIZ.) a se întoarce, a se răsfrânge, a se reflecta, a se repercuta, (înv.) a se refrânge. (Unda sonoră ~ la întâlnirea unui obstacol.)6. v. recidiva. 7. v. răzgândi. 8. a se dezmetici, a se reculege, a se regăsi, a se trezi, (înv.) a se dezmeți, a se recuceri, a se remite, (rar fig.) a se dezbăta. (Și-a ~ destul de repede și a acționat normal.)9. (livr.) a incumba. (Îți ~ o datorie de onoare.)10. a i se cădea, a i se cuveni, (înv. și reg.) a-i veni. (Dă-mi partea care-mi ~.)11. v. costa. (Sursa: Sinonime )
REVENÍ vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi. (Sursa: Sinonime )
revení (-nésc, revenít), vb. – 1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului și ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. și sb. ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s. f. (umezeală, briză, răcoare). (Sursa: DER )
revení (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revín, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. revínă (Sursa: Ortografic )
revení (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenéște, imperf. 3 sg. reveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. reveneáscă (Sursa: Ortografic )
REÁVĂN, -Ă,reveni, -e, adj. (Despre soluri) Care are suficientă umiditate pentru ca lucrările de cultură să se poată executa în condiții optime; p. ext. umed, jilav. ♦ Răcoros, proaspăt. – Cf. sl. ravĩnŭ „șes”. (Sursa: DEX '98 )
A REVENÍ revínintranz. 1) A veni din nou; a se întoarce. 2) A-și recăpăta starea normală; a se redresa; a se reface; a se regenera. Pacientul își revenea treptat. ◊ ~ la viață a) a scăpa de o boală grea; b) a renaște. 3) A (i) se atribui drept datorie (cuiva); a incumba. 4) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparține în mod firesc; a se cuveni; a se impune; a se incumba; a se cădea. 5) A se ocupa din nou de ceva; a relua ceva. 6) rar A valora în bani; a costa. /re- + a veni (Sursa: NODEX )
A SE REVENÍpers. 3 se ~éșteintranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-și mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn (Sursa: NODEX )
REÁVĂN reávănă(réveni, révene) 1) (despre sol, substanțe, materii etc.) Care conține o cantitate abia simțită de umezeală; umed; jilav. Pământ ~. 2) (despre vânt, aer etc.) Care răcorește; cu adiere rece; răcoritor; răcoros. /<bulg. raven (Sursa: NODEX )
REÁVĂN adj. 1. v. jilav. 2. răcoros, rece, (înv.) răcoare. (Aerul cel ~ al nopții) (Sursa: Sinonime )
A-și reveni ≠ a se vlăgui, a se veștezi (Sursa: Antonime )
Reavăn ≠ uscat (Sursa: Antonime )
reávăn adj. m., pl. réveni; f. sg. reávănă, pl. révene (Sursa: Ortografic )
