Dex revendica, revendica, definiţie revendica, dex.ro Mobile

REVENDICÁ, revéndic, vb. I. Tranz. A reclama, a cere un bun care i se cuvine, asupra căruia are drepturi. ♦ A cere, a pretinde un drept, ca fiind al său. ♦ A asuma. – Din fr. revendiquer. (Sursa: DEX '98 )

REVENDICÁ vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revéndic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată]. (Sursa: DN )

REVENDICÁ vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ◊ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer) (Sursa: MDN )

A REVENDICÁ revéndic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau îi aparține cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer (Sursa: NODEX )

revendica verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) revendica	revendicare	revendicat	revendicând	singular	plural
		(a) revendica	revendicare	revendicat	revendicând	revendică	revendicați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	revendic	(să) revendic	revendicam	revendicai	revendicasem
	a II-a (tu)	revendici	(să) revendici	revendicai	revendicași	revendicaseși
	a III-a (el, ea)	revendică	(să) revendice	revendica	revendică	revendicase
plural	I (noi)	revendicăm	(să) revendicăm	revendicam	revendicarăm	revendicaserăm, revendicasem*
	a II-a (voi)	revendicați	(să) revendicați	revendicați	revendicarăți	revendicaserăți, revendicaseți*
	a III-a (ei, ele)	revendică	(să) revendice	revendicau	revendicară	revendicaseră

* Formă nerecomandată