REVELÁȚIE,revelații, s. f. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (În concepțiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa anumitor persoane. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
REVELÁȚIEs.f. Dezvăluire, descoperire, revelare (a unei calități, a unui adevăr ascuns etc.); (p. ext.) lucru revelat. ♦ A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde, a uimi (prin calități). ♦ (În credințele mistice) Dezvăluire a voinței lui Dumnezeu, făcută cuiva înzestrat cu facultăți supraraționale. [Gen. -iei, var. revelațiune s.f. / cf. fr. révélation, lat. revelatio]. (Sursa: DN )
REVELÁȚIEs. f. descoperire neașteptată a unei calități, a unui adevăr ascuns etc. ◊ lucru revelat. ♦ a fi o ~ = a depăși așteptările, a surprinde, a uimi (prin calități). ◊ dezvăluire a voinței divinității, făcută cuiva înzestrat cu facultăți supraraționale. (< fr. révélation, lat. revelatio) (Sursa: MDN )
reveláție s. f. (sil. -ți-e), art. reveláția (sil. -ți-a), g.-d. art. reveláției; pl. reveláții, art. reveláțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
REVELÁȚIE ~if. 1) Descoperire neaș-teptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns. 2) Fenomen prin care divinitatea și-ar dezvălui, în mod supranatural, natura și voința sa unor persoane extrem de credincioase. [G.-D. revelației; Sil. -ți-e] /<fr. révélation, lat. revelatio, ~onis (Sursa: NODEX )
