REVALIDÁRE, revalidări, s. f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. – V. revalida. (Sursa: DEX '98 )
REVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a revalida și rezultatul ei. [< revalida]. (Sursa: DN )
revalidáre s. f., g.-d. art. revalidării; pl. revalidări (Sursa: Ortografic )
REVALIDÁ, revalidez, vb. I. Tranz. A valida din nou. – Din fr. revalider. (Sursa: DEX '98 )
REVALIDÁ vb. I. tr. (Jur.) A valida, a întări din nou. [Cf. fr. revalider]. (Sursa: DN )
REVALIDÁ vb. tr. (jur.) a valida din nou. (< fr. revalider) (Sursa: MDN )
revalidá vb., ind. prez. 1 sg. revalidéz, 3 sg. și pl. revalideáză (Sursa: Ortografic )
| revalida verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) revalida | revalidare | revalidat | revalidând | singular | plural |
| revalidează | revalidați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | revalidez | (să) revalidez | revalidam | revalidai | revalidasem |
| a II-a (tu) | revalidezi | (să) revalidezi | revalidai | revalidași | revalidaseși |
| a III-a (el, ea) | revalidează | (să) revalideze | revalida | revalidă | revalidase |
| plural | I (noi) | revalidăm | (să) revalidăm | revalidam | revalidarăm | revalidaserăm, revalidasem* |
| a II-a (voi) | revalidați | (să) revalidați | revalidați | revalidarăți | revalidaserăți, revalidaseți* |
| a III-a (ei, ele) | revalidează | (să) revalideze | revalidau | revalidară | revalidaseră |
* Formă nerecomandată
| revalidare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | revalidare | revalidarea |
| plural | revalidări | revalidările |
| genitiv-dativ | singular | revalidări | revalidării |
| plural | revalidări | revalidărilor |
| vocativ | singular | revalidare, revalidareo |
| plural | revalidărilor |
