Dex.Ro Mobile
Vezi 4 expresii

REUȘÍT, -Ă, reușiți, -te, adj. Bine realizat, izbutit. ♦ (Despre oameni și părți ale corpului lor) Frumos, drăguț. [Pr.: re-u-] – V. reuși. (Sursa: DEX '98 )

REUȘÍTĂ, reușite, s. f. Izbândă, succes, realizare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscita, fr. réussite. (Sursa: DEX '98 )

REUȘÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REUȘI. 2) Care a fost realizat în conformitate cu intenția; bine executat; izbutit. Încercare ~tă. [Sil. re-u-] /v. a reuși (Sursa: NODEX )

REUȘÍTĂ ~e f. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; succes; izbândă. [Sil. re-u-] / < it. riuscita, fr. réussite (Sursa: NODEX )

REUȘÍTĂ s.f. Izbândă, succes. [Pron. re-u-. / cf. fr. réussite, it. riuscita]. (Sursa: DN )

REUȘÍTĂ s. f. izbândă, succes, realizare. (< it. riuscita, fr. réussite) (Sursa: MDN )

REUȘÍT adj. 1. v. valoros. 2. v. admis. (Sursa: Sinonime )

REUȘÍTĂ s. 1. v. succes. 2. izbândă, succes, victorie. (~ echipei de handbal.) 3. succes, (livr.) audiență. (O mare ~ la public.) (Sursa: Sinonime )

Reușit ≠ nereușit (Sursa: Antonime )

Reușită ≠ eșec, nereușită (Sursa: Antonime )

reușítă s. f. (sil. re-u-), pl. reușíte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
reușit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reușit reușitul reuși reușita
plural reușiți reușiții reușite reușitele
genitiv-dativ singular reușit reușitului reușite reușitei
plural reușiți reușiților reușite reușitelor
vocativ singular
plural

reușită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reuși reușita
plural reușite reușitele
genitiv-dativ singular reușite reușitei
plural reușite reușitelor
vocativ singular reușită, reușito
plural reușitelor