RETÍCUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate sau de alte semne, care intră în construcția unor instrumente optice și are rolul de a permite vizarea unei direcții, efectuarea unei măsurători etc. – Din fr. réticule, lat. reticulum. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RETÍCUL s.n. 1. (Liv.) Desen sau structură având forma aproximativă a unei rețele, a unei plase. ♦ Placă transparentă pe care sunt trasate la distanțe egale linii orizontale și verticale și care, așezate într-o lunetă, servește la vizarea precisă a obiectelor. 2. Formație anatomică cu aspect de rețea. [< fr. réticule, cf. lat. reticulum]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RETICUL- v. reticulo-. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RETÍCUL1 s. n. 1. desen, structură de forma unei rețele, a unei plase. 2. ansamblu de linii încrucișate, de scări gradate etc. care intră în construcția unor instrumente optice, servind la vizarea direcțiilor, la efectuarea de măsurători etc. 3. formație anatomică cu aspect de rețea. (< fr. réticule, lat. reticulum) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

RETICUL2(O)- elem. „rețea, reticul”. (< fr. réticul/o/-, cf. lat. reticulum) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

retícul s. n., pl. retícule (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RETÍCUL ~e n. Rețea de linii încrucișate realizate pe lame transparente, servind, într-un aparat optic, la vizarea precisă a obiectelor. /<fr. réticule, lat. reticulum (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Reția, (Alpii centrali). ◊ (s. f.) limbă neindo-europeană atestată în trecut în nordul Italiei. (< it. retico, fr. rhétique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard