RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RETICÉNT, -Ă adj. Care arată reticență. ♦ (Rar) Ezitant. [< fr. réticent]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RETICÉNT, -Ă adj. care manifestă reticență. (< fr. réticent) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

RETICÉNT adj. v. reținut. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

reticént adj. m., pl. reticénți; f. sg. reticéntă, pl. reticénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RETICÉNT ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care vădește reticență; caracterizat prin reticență. 2) (despre persoane sau despre exprimarea lor) Care exprimă îndoială; cu nesiguranță; șovăitor, ezitant. /<fr. réticent (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard