Dex.Ro Mobile
RETARDÁT, -Ă adj. (și s.m.f.) (Franțuzism) Rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; înapoiat; retardatar. [< retarda]. (Sursa: DN )

RETARDÁT, -Ă adj. (și s. m. f.) rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; retardatar. (< retarda) (Sursa: MDN )

retardát s. m., adj. m., pl. retardáți; f. sg. retardátă, pl. retardáte (Sursa: Ortografic )

RETARDÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarder]. (Sursa: DN )

RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare) (Sursa: MDN )

retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. și pl. retardeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
retarda   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) retarda retardare retardat retardând singular plural
retardea retardați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) retardez (să) retardez retardam retardai retardasem
a II-a (tu) retardezi (să) retardezi retardai retardași retardaseși
a III-a (el, ea) retardea (să) retardeze retarda retardă retardase
plural I (noi) retardăm (să) retardăm retardam retardarăm retardaserăm, retardasem*
a II-a (voi) retardați (să) retardați retardați retardarăți retardaserăți, retardaseți*
a III-a (ei, ele) retardea (să) retardeze retardau retarda retardaseră
* Formă nerecomandată

retardat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular retardat retardatul retarda retardata
plural retardați retardații retardate retardatele
genitiv-dativ singular retardat retardatului retardate retardatei
plural retardați retardaților retardate retardatelor
vocativ singular
plural