RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din fr. résurrection, lat. resurrectio. (Sursa: DEX '98 )
RESURÉCȚIE s.f. (Liv.) Reînviere; trezire, deșteptare. [Gen. -iei, var. resurecțiune s.f. / cf. fr. résurrection, lat. resurrectio]. (Sursa: DN )
RESURÉCȚIE s. f. reînviere; trezire, deșteptare. (< fr. résurrection, lat. resurrectio) (Sursa: MDN )
RESURÉCȚIE s. v. reînsuflețire, reînviere. (Sursa: Sinonime )
resurécție s. f. (sil. -ți-e), art. resurécția (sil. -ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
| resurecție substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | resurecție | resurecția |
| plural | resurecții | resurecțiile |
| genitiv-dativ | singular | resurecții | resurecției |
| plural | resurecții | resurecțiilor |
| vocativ | singular | resurecție, resurecțio |
| plural | resurecțiilor |
