Dex.Ro Mobile
RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge. (Sursa: DEX '98 )

RESTRÂNS adj. 1. v. scurt. 2. v. limitat. 3. v. intim. 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuințe ~.) 5. (înv.) strâns. (Sensul ~ al unui cuvânt.) (Sursa: Sinonime )

Restrâns ≠ extins (Sursa: Antonime )

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re1- + strânge (după fr. restreindre). (Sursa: DEX '98 )

A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge (Sursa: NODEX )

A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge (Sursa: NODEX )

RESTRÂ'NGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre) (Sursa: MDN )

restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns (Sursa: DOOM 2 )

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuțina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la ...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.) 6. v. localiza. (Sursa: Sinonime )

A restrânge ≠ a extinde (Sursa: Antonime )

restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
restrânge   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) restrânge restrângere restrâns restrângând singular plural
restrânge restrângeți, restrângeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) restrâng (să) restrâng restrângeam restrânsei restrânsesem
a II-a (tu) restrângi (să) restrângi restrângeai restrânseși restrânseseși
a III-a (el, ea) restrânge (să) restrângă restrângea restrânse restrânsese
plural I (noi) restrângem (să) restrângem restrângeam restrânserăm restrânseserăm, restrânsesem*
a II-a (voi) restrângeți (să) restrângeți restrângeați restrânserăți restrânseserăți, restrânseseți*
a III-a (ei, ele) restrâng (să) restrângă restrângeau restrânseră restrânseseră
* Formă nerecomandată

restrâns   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular restrâns restrânsul restrânsă restrânsa
plural restrânși restrânșii restrânse restrânsele
genitiv-dativ singular restrâns restrânsului restrânse restrânsei
plural restrânși restrânșilor restrânse restrânselor
vocativ singular
plural