RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care îngrădește, care limitează, care creează restricții. – Din fr. restrictif. (Sursa: DEX '98 )
RESTRICTÍV, -Ă adj. Care limitează, care îngrădește; care creează restricții. [Cf. fr. restrictif]. (Sursa: DN )
RESTRICTÍV, -Ă adj. care creează restricții. (< fr. restrictif) (Sursa: MDN )
restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve (Sursa: DOOM 2 )
RESTRICTÍV adj. 1. (rar) îngrăditor. (Măsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.) (Sursa: Sinonime )
restrictív adj. m. (sil. mf. -stric-), pl. restrictívi; f. sg. restrictívă, pl. restrictíve (Sursa: Ortografic )
RESTRICTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de restricții; propriu restricțiilor; menit să limi-teze. /<fr. restrictif (Sursa: NODEX )
| restrictiv adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | restrictiv | restrictivul | restrictivă | restrictiva |
| plural | restrictivi | restrictivii | restrictive | restrictivele |
| genitiv-dativ | singular | restrictiv | restrictivului | restrictive | restrictivei |
| plural | restrictivi | restrictivilor | restrictive | restrictivelor |
| vocativ | singular | restrictivule | restrictivo |
| plural | restrictivilor | restrictivelor |
