RESTITUÍRE,restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui. (Sursa: DEX '98 )
RESTITUÍREs.f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere; restituție (2). [Pron. -tu-i. / < restitui]. (Sursa: DN )
RESTITUÍRE,restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere. (Sursa: DLRM )
restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri (Sursa: DOOM 2 )
RESTITUÍRE s. 1. v. rambursare. 2. v. înapoiere. (Sursa: Sinonime )
RESTITUÍRE s. v. restaurare, restaurație. (Sursa: Sinonime )
restituíre s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restituírii; pl. restituíri (Sursa: Ortografic )
RESTITUÍ,restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire. (Sursa: DEX '98 )
A RESTITUÍ restítuitranz. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a înapoia; a întoarce; a reda. /<fr. restituer (Sursa: NODEX )
RESTITUÍvb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire]. (Sursa: DN )
RESTITUÍvb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere) (Sursa: MDN )
RESTITUÍ,restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia2. – Fr. restituer (it. restituire). (Sursa: DLRM )
restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie (Sursa: DOOM 2 )
RESTITUÍ vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria)2. v. rambursa. 3. v. înapoia. (Sursa: Sinonime )
RESTITUÍ vb. v. reîntrona, restabili, restatornici. (Sursa: Sinonime )
restituí vb. (sil. mf. -sti-), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 sg. și pl. restítuie, imperf. 3 sg. restituiá (Sursa: Ortografic )
