A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect
A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soție) pe cineva = a căsători cu...
A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective
A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește
A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă
A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie
A se ține de vorbă = a-și respecta promisiunile, angajamentele
A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată
A săruta poala (sau poalele) cuiva = a săruta partea de jos a hainei unui suveran în semn de supunere și respect, potrivit unui obicei azi ieșit din uz; a se închina; a se prosterna, a se umili
A trece (sau a ceda) mâna (cuiva) = (la jocul de cărți) a nu juca în turul respectiv, cedând rândul jucătorului următor
A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar
A ține (pe cineva) la respect = a ține (pe cineva) la distanță
A ține (sau a păstra) rândul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilită
A-și da arama pe față = a-și arăta adevăratul caracter (nemairespectând conveniențele sociale, politețea)
A-și lua (sau a-și scoate) căciula = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect
Cu pricina = despre care este vorbă, respectiv
Cu supunere = umil, smerit, cu respect
Pe cuvântul meu (sau tău etc.) de onoare sau pe onoarea mea, a ta etc. = formulă folosită pentru a întări o afirmație sau pentru a garanta respectarea unei promisiuni
Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu strictețe
Vorba-i vorbă = cuvântul dat trebuie respectat, promisiunea dată e datorie curată
RESPÉCT s. n. Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la (sau în) respect = a ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus. (Sursa: DEX '98 )
RESPÉCT respecten. Sentiment sau atitudine de înaltă stimă față de o persoană; cinste; considerație; deferență. ◊ A pune pe cineva la respect a face pe cineva să se poarte respectuos; a pune la punct pe cineva. A ține pe cineva la respect (saula distanță) a nu-i permite cuiva să se poarte prea familiar. Cu tot respectul (saurespectele mele) formulă de salut, exprimând o deosebită considerație. /<fr. respect, lat. respectus (Sursa: NODEX )
RESPÉCTs.n. Deferență; stimă, cinste, venerație (pentru cineva). ♦ A ține (pe cineva) la respect = a ține (pe cineva) la distanță. [Cf. fr. respect, lat. respectus]. (Sursa: DN )
RESPÉCTs. n. atitudine, sentiment de stimă, de considerație, de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență. ♦ a ține (pe cineva) la ~ = a ține (pe cineva) la distanță. (< fr. respect, lat. respectus) (Sursa: MDN )
RESPÉCT s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. politețe. (Sursa: Sinonime )
Respect ≠ dispreț, nerespect (Sursa: Antonime )
respéct s. n. – Stimă. Lat. respectus (sec. XIX). – Der. respecta, vb., din lat. respectare; respectabil, adj., din fr. respectable; respec(u)os, adj., din fr. respectueux. (Sursa: DER )
respéct s. n. (pl. respecte în expresia respectele mele) (Sursa: Ortografic )
