RESEMNÁRE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignáre s. f.] – V. resemna. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

RESEMNÁRE s.f. Acțiunea de a se resemna și rezultatul ei; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. [< resemna]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RESEMNÁRE s. f. acțiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. (< resemna) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

RESEMNÁRE s. (înv.) resemnație. (Alungă ~!) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

resemnáre s. f. semnare (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE RESEMNÁ mă ~éz intranz. A se împăca (în cele din urmă) cu o situație defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. /<fr. résigner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

RESEMNÁ vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

RESEMNÁ vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

resemná (resemnéz, resemnát), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

resemná vb., ind. prez. 1 sg. resemnéz, 3 sg. și pl. resemneáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard