- A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun despre el
- A avea presă bună (sau proastă) = a se bucura de o apreciere bună (sau rea), a avea o reputație bună (sau proastă)
- A scoate (sau a-i ieși, a scorni etc. cuiva) nume (rău) = a face cuiva sau a căpăta faimă, reputație rea, a (se) vorbi de rău despre cineva
- A-și mânca (sau a-și pierde) lefteria = a-și pierde reputația de om cinstit față de cineva
- A-și pune obrazul (pentru cineva) = a garanta (pentru cineva) cu cinstea, cu autoritatea, cu reputația proprie
- Rău famat = care are o reputație proastă; deocheat
REPUTÁT, -Ă, reputați, -te, adj. Care se bucură de o reputație bună. ♦ Renumit, faimos, cunoscut, prețuit. – Din fr. réputé. (Sursa: DEX '98 )
REPUTÁT, -Ă adj. (Liv.) Renumit, cu bună reputație; faimos, prețuit. [Cf. fr. réputé]. (Sursa: DN )
REPUTÁT, -Ă adj. cu bună reputație; renumit, prețuit. (< fr. réputé) (Sursa: MDN )
REPUTÁT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat. (Sursa: Sinonime )
reputát adj. m., pl. reputáți; f. sg. reputátă, pl. reputáte (Sursa: Ortografic )
REPUTÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; vestit; renumit; slăvit. /v. a (se) reputa (Sursa: NODEX )
| reputat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | reputat | reputatul | reputată | reputata |
| plural | reputați | reputații | reputate | reputatele |
| genitiv-dativ | singular | reputat | reputatului | reputate | reputatei |
| plural | reputați | reputaților | reputate | reputatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
