Dex.Ro Mobile
REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain. (Sursa: DEX '98 )

REPUBLICÁN, -Ă adj. Referitor la republică. ◊ Partid republican = unul dintre cele două mari partide din Statele Unite. // s.m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. [Cf. it. republicano, fr. républicain]. (Sursa: DN )

REPUBLICÁN s.m. Pasăre de mărimea unei mierle, care trăiește în grupuri în sudul Africii. [< fr. républicain]. (Sursa: DN )

REPUBLICÁN1 s. m. pasăre de mărimea unei mierle, care trăiește în grupuri în sudul Africii. (< fr. républicain) (Sursa: MDN )

REPUBLICÁN2, -Ă I. adj. referitor la republică. II. s. m.f. adept al republicii ca formă de guvernământ. (< fr. républicain, it. republicano, lat. republicanus) (Sursa: MDN )

republicán adj. m., s. m. (sil. -bli-), pl. republicáni; f. sg. republicánă, pl. republicáne (Sursa: Ortografic )

REPUBLICÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de republică; propriu republicii. Consfătuire ~ă. /<fr. républicaine, lat. republicanus, germ. Republikaner (Sursa: NODEX )

REPUBLICÁN2 ~i m. 1) Adept al republicii ca formă de guvernământ. 2) Membru al unui partid republican. /<fr. républicaine, lat. republicanus, germ. Republikaner (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
republican   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular republican republicanul republica republicana
plural republicani republicanii republicane republicanele
genitiv-dativ singular republican republicanului republicane republicanei
plural republicani republicanilor republicane republicanelor
vocativ singular republicanule republicano
plural republicanilor republicanelor