Dex reproșa, reprosa, definiţie reproșa, dex.ro Mobile

A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva)
A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva
A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reproșa (cuiva ceva) (cu răutate)
A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva)
A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni
A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa
Cu prisosință = din belșug, din plin; în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit

reproșá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reproșéz, 3 sg. și pl. reproșeáză, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. reproșéze; ger. reproșând (Sursa: Ortografic )

reproșa verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) reproșa	reproșare	reproșat	reproșând	singular	plural
		(a) reproșa	reproșare	reproșat	reproșând	reproșează	reproșați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	reproșez	(să) reproșez	reproșam	reproșai	reproșasem
	a II-a (tu)	reproșezi	(să) reproșezi	reproșai	reproșași	reproșaseși
	a III-a (el, ea)	reproșează	(să) reproșeze	reproșa	reproșă	reproșase
plural	I (noi)	reproșăm	(să) reproșăm	reproșam	reproșarăm	reproșaserăm, reproșasem*
	a II-a (voi)	reproșați	(să) reproșați	reproșați	reproșarăți	reproșaserăți, reproșaseți*
	a III-a (ei, ele)	reproșează	(să) reproșeze	reproșau	reproșară	reproșaseră

* Formă nerecomandată