A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A lua (pe cineva) în fabrică = a certa, a reproșa, a cere socoteală (cuiva); a bate (pe cineva)
A lua (pe cineva) în primire = a) a lua (pe cineva) în grija sa, sub supravegherea sa (pentru a-l îndruma), a purta de grijă; b) a certa pe cineva, a-i face reproșuri
A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș (la cineva sau la ceva)
A spune (cuiva ceva) de dulce = a spune (cuiva) lucruri dezagreabile, a reproșa (cuiva ceva), a certa pe cineva
A-i scoate (cuiva ceva) pe nas = a-i reproșa (cuiva ceva) (cu răutate)
A-i scoate (cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva)
A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni
A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa
Cu prisosință = din belșug, din plin; în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit
REPRÓȘ,reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. (Sursa: DEX '98 )
REPRÓȘ ~urin. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; bănuială; imputare; mustrare; dojană. Nu merită nici un ~. /<fr. reproche (Sursa: NODEX )
