REPROBÁRE, reprobări, s. f. Acțiunea de a reproba; reprobațiune. – V. reproba. (Sursa: DEX '98 )
REPROBÁRE s.f. Acțiunea de a reproba și rezultatul ei; dezaprobare; reprobațiune. [< reproba]. (Sursa: DN )
REPROBÁRE s. v. dezaprobare. (Sursa: Sinonime )
reprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări (Sursa: Ortografic )
REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare (Sursa: DEX '98 )
A REPROBÁ reprób tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviința. /<lat. reprobare (Sursa: NODEX )
REPROBÁ vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < lat. reprobare]. (Sursa: DN )
REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare) (Sursa: MDN )
REPROBÁ vb. v. dezaproba. (Sursa: Sinonime )
A reproba ≠ a consimți (Sursa: Antonime )
reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. și pl. repróbă (Sursa: Ortografic )
| reproba verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) reproba | reprobare | reprobat | reprobând | singular | plural |
| reprobă | reprobați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | reprob | (să) reprob | reprobam | reprobai | reprobasem |
| a II-a (tu) | reprobi | (să) reprobi | reprobai | reprobași | reprobaseși |
| a III-a (el, ea) | reprobă | (să) reprobe | reproba | reprobă | reprobase |
| plural | I (noi) | reprobăm | (să) reprobăm | reprobam | reprobarăm | reprobaserăm, reprobasem* |
| a II-a (voi) | reprobați | (să) reprobați | reprobați | reprobarăți | reprobaserăți, reprobaseți* |
| a III-a (ei, ele) | reprobă | (să) reprobe | reprobau | reprobară | reprobaseră |
* Formă nerecomandată
| reprobare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | reprobare | reprobarea |
| plural | reprobări | reprobările |
| genitiv-dativ | singular | reprobări | reprobării |
| plural | reprobări | reprobărilor |
| vocativ | singular | reprobare, reprobareo |
| plural | reprobărilor |
