REPETÍȚIE,repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice. ◊ Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. répétition. (Sursa: DEX '98 )
REPETÍȚIEs.f.1. Repetare a unui cuvânt, a unei idei, a unei acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♦ Activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte pentru a înviora expresia, întărind ideea. 3. (Jur.) Acțiunea de a cere prin justiție restituirea unei sume de bani plătite fără a fi datorată. [Gen. -iei, var. repetițiune s.f. / cf. fr. répétition, lat. repetitio]. (Sursa: DN )
REPETÍȚIEs. f. 1. repetare a unui cuvânt, a unei idei, acțiuni etc. ♦ armă cu ~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ◊ activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol, a unui concert. 2. procedeu stilistic în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte. (< fr. répétition, lat. repetitio) (Sursa: MDN )
REPETÍȚIE s. 1. repetare, (înv.) poftorire. (Vorbește fără ~ii.)2. v. recapitulare. 3. (rar) probă. (~ la un teatru.)4.repetiție generală v. avan-premieră. (Sursa: Sinonime )
repetíție s. f. (sil. -ți-e), art. repetíția (sil. -ți-a), g.-d. art. repetíției, pl. repetíții, art. repetíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
REPETÍȚIE ~if. 1) Reluare a acelorași cuvinte, idei, acțiuni. ◊ Armă cu ~ armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. 2) Muncă de pregătire a interpreților în vederea unei reprezentații în public. 3) Proce-deu stilistic care constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte pentru a spori expresivitatea enunțului. [G.-D. repetiției] /<fr. répétition (Sursa: NODEX )
