REPETATÍV, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de repetiție, care (se) repetă. [Var. (după alte surse) repetitiv adj. / < repeta + -(t)iv]. (Sursa: DN )
| repetativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | repetativ | repetativul | repetativă | repetativa |
| plural | repetativi | repetativii | repetative | repetativele |
| genitiv-dativ | singular | repetativ | repetativului | repetative | repetativei |
| plural | repetativi | repetativilor | repetative | repetativelor |
| vocativ | singular | repetativule | repetativo |
| plural | repetativilor | repetativelor |
