Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi sau a spune încă o dată un rol, o lecție, pentru a le reține, pentru a le fixa în memorie sau pentru a le înțelege mai bine conținutul; (despre artiști) a face exerciții pregătitoare în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice, a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repețí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren. (Sursa: DEX '98 )

A REPETÁ repét tranz. 1) A face să se repete. 2) A enunța a doua oară (sau de mai multe ori). ~ rugămintea. 3) (roluri, lecții etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa în memorie). 4) (anul de învățământ) A urma încă o dată (nefiind promovat). /<fr. répéter, germ. repetieren (Sursa: NODEX )

A SE REPETÁ mă repét intranz. A avea loc încă o dată (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. répéter, germ. repe-tieren (Sursa: NODEX )

REPETÁ vb. I. tr. A face, a spune, a produce încă o dată (ceva ce a mai fost făcut, spus sau produs mai înainte). ♦ A face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se întâmpla din nou. [P.i. repét. / < fr. répéter, cf. lat. repetere]. (Sursa: DN )

REPETÁ vb. I. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată. ◊ a face repetiția unui rol (în teatru). II. refl. a se întâmpla din nou. (< fr. répéter, germ. repetieren) (Sursa: MDN )

REPETÁ vb. 1. (înv. și reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (înv.) a poftori. (Te rog să ~ tot ce ți-am spus.) 2. (livr.) a reitera. (A ~ o propunere.) 3. v. recapitula. 4. v. memoriza. 5. v. reedita. 6. v. reînnoi. 7. v. răsfrânge. (Sursa: Sinonime )

repetá (repetát, át), vb. – A spune, a produce din nou. – Var. repeți. Fr. répéter, var. prin adaptare la peți. – Der. repetent, s. m. (elev care repetă clasa); repetenție (var. rară repetență), s. f. (situația elevului repetent); repetitor, s. m., din fr. répétiteur; repetitor(iu), s. n. (sală de studiu în licee); repetiți(un)e, s. f., din fr. répétition. (Sursa: DER )

repetá vb., ind. prez. 1 sg. repét, 3 sg. și pl. repétă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
repeta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) repeta repetare repetat repetând singular plural
repe repetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) repet (să) repet repetam repetai repetasem
a II-a (tu) repeți (să) repeți repetai repetași repetaseși
a III-a (el, ea) repe (să) repete repeta repetă repetase
plural I (noi) repetăm (să) repetăm repetam repetarăm repetaserăm, repetasem*
a II-a (voi) repetați (să) repetați repetați repetarăți repetaserăți, repetaseți*
a III-a (ei, ele) repe (să) repete repetau repeta repetaseră
* Formă nerecomandată