REPERCUTÁT, -Ă, repercutați, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecințe, a-și manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A SE REPERCUTÁ se ~eáză intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simțit; a se propaga, avînd anumite urmări; a se resimți; a se răsfrânge. /<fr. répercuter (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

REPERCUTÁ vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-și manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

REPERCUTÁ vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-și manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

REPERCUTÁ vb. 1. v. reflecta. 2. v. resimți. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

repercutá vb., ind. prez. 3 sg. repercuteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. repercutéze (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard