REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion. (Sursa: DEX '98 )
REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio]. (Sursa: DN )
REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio) (Sursa: MDN )
REPERCUSIÚNE s. v. consecință. (Sursa: Sinonime )
repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni (Sursa: Ortografic )
REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință. [G.-D. repercusiunii; Sil. -si-u-] /<fr. répercussion (Sursa: NODEX )
| repercusiune substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | repercusiune | repercusiunea |
| plural | repercusiuni | repercusiunile |
| genitiv-dativ | singular | repercusiuni | repercusiunii |
| plural | repercusiuni | repercusiunilor |
| vocativ | singular | repercusiune, repercusiuneo |
| plural | repercusiunilor |
