REPATRIÁT, -Ăadj., s.m. și f. (Cel) care s-a reîntors în patrie după o absență îndelungată. [Pron. -tri-at. / cf. fr. repatrié]. (Sursa: DN )
repatriát s. m. (sil. -tri-at), adj. m., pl. repatriáți; f. sg. repatriátă, pl. repatriáte (Sursa: Ortografic )
REPATRIÁ,repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria. (Sursa: DEX '98 )
A REPATRIÁ ~éztranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier (Sursa: NODEX )
A SE REPATRIÁ mă ~ézintranz. (de-spre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier (Sursa: NODEX )
REPATRIÁT ~țim. Persoană care s-a reîntors în patrie. [Sil. -tri-at] /v. a se repatria (Sursa: NODEX )
REPATRIÁvb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier]. (Sursa: DN )
REPATRIÁvb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier) (Sursa: MDN )
A (se) repatria ≠ a (se) expatria (Sursa: Antonime )
A se repatria ≠ a emigra (Sursa: Antonime )
repatriá vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriéz, 3 sg. și pl. repatriáză, 1 pl. repatriém (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatriéze; ger. repatriínd (sil. -tri-ind) (Sursa: Ortografic )
