RENITÉNȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence. (Sursa: DEX '98 )
RENITÉNȚĂ s.f. (Med.) Rezistență la apăsare. [< fr. rénitence]. (Sursa: DN )
RENITÉNȚĂ s. f. (med.) rezistență la apăsare a unui organ sau tegument. (< fr. rénitence) (Sursa: MDN )
reniténță s. f., pl. reniténțe (Sursa: Ortografic )
| renitență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | renitență | renitența |
| plural | renitențe | renitențele |
| genitiv-dativ | singular | renitențe | renitenței |
| plural | renitențe | renitențelor |
| vocativ | singular | renitență, renitențo |
| plural | renitențelor |
