Dex.Ro Mobile
RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re1- + naște (după fr. renaître). (Sursa: DEX '98 )

RENÁȘTE vb. III. intr. A se naște din nou; a reapărea. ♦ A se trezi din nou la viață, a se înnoi. [P.i. renásc. / după fr. renaître]. (Sursa: DN )

RENÁȘTE vb. intr. 1. a se naște din nou; a se regenera. ◊ (fig.) a se trezi din nou la viață. 2. (fig.) a se produce din nou; a reapărea. 3. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori. (după fr. renaître) (Sursa: MDN )

RENÁȘTE vb. (fig.) a învia. (Natura ~.) (Sursa: Sinonime )

renáște vb. naște (Sursa: Ortografic )

A RENÁȘTE renásc intranz. A se naște din nou; a reînvia. Natura renaște. /re- + a naște (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
renaște   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) renaște renaștere renăscut renăscând singular plural
renaște, renaști renașteți, renășteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) renasc (să) renasc renășteam renăscui renăscusem
a II-a (tu) renaști (să) renaști renășteai renăscuși renăscuseși
a III-a (el, ea) renaște (să) renască renăștea renăscu renăscuse
plural I (noi) renaștem (să) renaștem renășteam renăscurăm renăscuserăm, renăscusem*
a II-a (voi) renașteți (să) renașteți renășteați renăscurăți renăscuserăți, renăscuseți*
a III-a (ei, ele) renasc (să) renască renășteau renăscu renăscuseră
* Formă nerecomandată